Un grup de profesori catolici a participat în perioada 9-12 august 2021 la câteva zile de formare umană și spirituală. Totul s-a desfășurat chiar în creierul Munților Carpați, în regiunea Padina. Însoțiți de părintele inspector diecezan, pr. Petru Sebastian Tamaș, profesorii s-au străduit să valorifice la maxim timpul petrecut împreună.
Deplasarea a început cu o Liturghie celebrată în biserica din Oituz, unde e înmormântat episcopul Petru Pleșca. Aici părintele paroh, Bernardin Farțade, ne-a oferit crâmpeie din istoria și spiritualitatea acestor locuri. Odată ajunși în inima munților, am fost copleșiți de frumusețea naturii. Dacă natura e atât de frumoasă, vă imaginați cât de frumos trebuie să fie Dumnezeu? Oglindirea cerului din Lacul bolboci, crestele golașe ale Platoului Bucegi, natura paradisiacă din preajma Peșterii Ialomiței, splendoarea răcoroasă a Cascadei celor șapte izvoare, cruzimea habitatului natural din jurul Lacului Scropoasa, priveliștea demențial de frumoasă de la înălțimea Vârfului Omu etc. vorbesc despre frumusețea și imensitatea Creatorului. Furia naturii dezlănțuite, în fața căruia omul este neputincios, am simțit-o din plin în drumurile distruse din cauza viiturilor de pe Cheile Tătarului și Cheile Orzei.
Timpul petrecut împreună ne-a amintit tuturor de jocurile copilăriei, de zilele când aveam timp să stăm la taifas, să ne ascultăm unii pe alții și să spunem glume. Climatul familial, colocvial care a caracterizat aceste zile a făcut să ne simțim cu toții ca într-o familie. Fiecare a avut ceva de primit și ceva de oferit.
Latura spirituală nu a fost neglijată. Ne-am rugat împreună, am participat la sf. Liturghie în marea biserică a naturii, am reflectat la viața noastră și împărăția cerului. Ne-am regăsit pe noi înșine, așa cum suntem, copii iubiți de Dumnezeu. I-am descoperit pe cei de lângă noi, oameni frumoși, cu credință și iubire de Dumnezeu, dar adesea încercați de vicisitudinile vieții.
Ajunși la finalul acestor zile, am realizat că asemenea experiențe ar trebui să trăiască orice profesor. Și nu o dată pe an, ci măcar de două-trei ori. Ce poate fi mai frumos decât să trăiești comuniunea creștină și profesională „la înălțime”, atât din punct de vedere geografic, cât mai ales din punct de vedere calitativ!
